Destinatia perfecta pentru o vacanta cam tot timpul anului, Tanzania este alegerea multor turisti care cauta vara pe plajele exotice din Zanzibar. Cred ca toata lumea a auzit de aceasta insula dar poate putini stiu ca Tanzania are mult mai multe de oferit si este vestita pentru abundenta de animale, pentru triburile maasai si pentru parcul Serengeti.
Noi am aterizat intr-o dimineata calda de august in Kilimanjaro, principala localitate si aeroport care deserveste parcurile nationale. Dupa toate formalitatile (control pasapoarte, verificari teste PCR si cod QR, efectuare test rapid in aeroport), am fost preluati de jeepurile noastre si am pornit catre Lake Manyara, prima noastra locatie.
Am trecut prin multe sate si orasele, am vazut din departare maiestuosul Mt. Kilimanjaro, am cumparat banane pitice de la localnici si ne-am bucurat putin de peisaje, cu multe intrebari pentru ghidul nostru, pentru ca viata in Africa este foarte diferita de tot ce stim noi, europenii.
Odata ajunsi in Lake Manyara, ne-am cazat la lodge-ul nostru, situat pe culmea Marelui Rift African de unde am avut o priveliste minunata catre parc si catre Lacul Manyara. Dupa ce ne-am delectat la pranz cu specialitati locale, am plecat sa vizitam o plantatie de cafea situata la 30 de minute de cazarea noastra, in Karatu. Acolo ne-a intampinat un ghid local zambaret si am inceput turul. Nu mai fusesem niciodata pe o astfel de plantatie si, pentru ca Tanzania este renumita pentru cafea, nu putea rata o asemenea experienta. Am avut ocazia sa vedem cum sunt crescute rasadurile, cum se planteaza, cum arata boaba de cafea inainte de a ajunge in cestile noastre, cum se recolteaza si tot procesul prin care trece cafeaua. La final, am avut parte de o degustare si am cumparat cafea si pentru acasa, bineinteles.
Prima seara a fost una linistita in Lake Manyara pentru ca eram deja obositi dupa zbor, asa ca dupa cina ne-am retras in camerele noastre. Pot spune ca, dupa o perioada in care nu s-a mai calatorit si turistii nu au mai venit in Tanzania, localnicii si personalul lodge-ului au fost extrem de fericiti sa ne vada si incercau tot timpul sa ne faca sederea cat mai placuta.
Urmatoarea zi am plecat in primul nostru safari in Parcul National Lake Manyara. Parcul are vegetatie luxurianta, diferita de ceea ce ne imaginam noi ca inseamna safari in Africa. Am vazut foarte multe familii de babuini, un elefant bine ascuns in tufis, multe pasari, maimute si 2 girafe care s-au oprit sa ne studieze cand ne-au vazut.
Dupa pranz, am plecat catre Aria de Conservare Ngorongoro. Desi erau 28°C cand am plecat, odata ce ne apropiam de caraterul Ngorongoro temperatura a inceput sa scada, pentru ca acest crater se afla la 1.800 m altitudine. Ne-am oprit la un punct de belvedere ca sa admiram frumusetea craterului. Simteam ca nu mai suntem in Africa, odata ce temperatura a scazut la 15°C, dar privelistea iti taie rasuflarea si nu-ti ramane decat sa te minunezi de ceea ce a creat Mama Natura. Cazarea noastra, lodge-ul Serena Ngorongoro, era situat chiar pe marginea craterului si a fost construit integral din piatra, pierzandu-se in peisaj. Imi place foarte mult acest respect pentru natura; toate lodge-urile in care am stat atat in Kenya cat si in Tanzania respecta locul in care sunt amplasate, constructiile fiind din lemn sau piatra, cu cladiri mici si acoperisuri din paie, astfel se camufleza foarte bine in pesaj.
De pe terasa camerei se vedea tot craterul si as fi stat acolo mai mult timp daca nu veneau deja nori si daca nu era atat de frig. Trebuie sa stiti ca vremea este destul de capricioasa in Ngorongoro: din cauza altitudinii, dar si geografiei locului, in caldera poate fi senin dar marginea craterului sa fie acoperita de ceata si nori desi. Si exact asta am experimentat si noi in dimineata urmatoare, o ceata densa incat nu vedeai nici 2 metri in fata. Ne-am echipat cat mai gros si am plecat sa facem safari in crater. Auzisem ca Ngorongoro abunda de animale si speram sa le vedem in numar cat mai mare. Am avut noroc de cum am coborat si am vazut 2 leoparzi dormind linistiti intr-un copac. Se adunasera acolo foarte multe jeepuri si am stat ceva vreme sa ii admiram in speranta ca vor cobori si ii vom vedea mai bine; dar nu, nu s-au lasat deranjati din somnul lor. Sunt animale superbe dar extrem de greu de vazut pentru ca se camufleaza foarte bine.
Ngorongoro a fost o surpriza, am vazut atat de multe animale: zebre, antilope gnu, impala, antilope Thompson, bivoli, foarte multe pasari si o familie de leoaice cu pui. Cred ca leii si leoparzii sunt cei mai cautati de turisti si incantarea este si mai mare atunci cand ii gasesti si ii poti admira in libertate, asa cum le este menit sa fie.
Incursiunea noastra in Tanzania nu putea fi completa fara o vizita la un sat de maasai, asa ca urmatoarea noastra oprire a fost aici. Satele de maasai sunt foarte raspandite in Tanzania si Kenya si e usor sa le recunosti. Casele sunt mici, construite din pamant, si satul este inconjurat de un gard facut din multe crengi astfel incat animalele sa nu poata intra. De obicei maasaii nu au voie sa locuiasca in parcurile nationale, guvernul interzice amplasarea satelor in parcuri, dar in Tanzania au voie sa se stabileasca temporar, pentru ca ei sunt semi-nomazi, in ariile de conservare cum este Ngorongoro.
Ne-au intampinat calduros cu ritualurile lor si cu sariturile pentru care sunt vestiti si ne-au invitat si pe noi sa ne intrecem cu ei. Am avut ocazaia sa aflam cum traiesc si care le sunt obiceiurile, am vazut cum construiesc casele, am aflat care este rolul femeii in societatea lor si care este rolul barbatului. Chiar daca societatea lor este una patriarhala, mi s-a parut, avand si experienta din Kenya, ca femeile duc tot greul si ca realitatea lor este una mai dura decat lasa se se vada. Am plecat de acolo extrem de recunoscatoare pentru tot ceea ce am si am multumit ca, inca o data, viata mi-a dat o lectie.
Ne-am continuat drumul catre renumitul parc Serengeti, vedeta vacantei noastre. Peisajul era deja altul: o campie intinsa fara niciun fel de varf sau deal, savana in toata regula, cu iarba inalta verde-galbuie. Soarele dupa-amiezii cadea bland printre cativa nori mai gri si culorile se schimbau constant. Mi-a ramas in minte acea imagine si astfel de momente imi vor fi hrana mult timp de acum inainte. De cum am intrat in parc am vazut turme de gazele Thimpson si anilope topi. Cu cat inaintam in parc, aveam si mai multe surprize. Doi gheparzi foarte aproape de drum, curiosi cine suntem noi, ne-au dat tarcoale. Ghizii nostri ne-au spus ca sunt frati, pentru ca de obicei gheparzii sunt animale solitare. Cred ca multe poze pe internet cu gheparzi ii infatiseaza pe cate o movila. Exact asta au facut, s-au urcat pe o movila ca sa poata vedea mai bine prin iarba deasa. A fost o incantare sa ii vedem asa, foarte gratiosi, dar in acelasi timp greu de reperat pentru ca se camufleaza extrem de bine.
A doua zi a fost o zi plina de safari in Serengeti, in care am vazut foarte multe animale: turme de elefanti, doi lei care se odihneau foarte aproape de drum, leoaice cu pui, foarte multe antilope, girafe, hiene, hipopotami, facoceri. A fost o zi extraordinara iar seara cand ne-am intors la lodge am avut parte de un apus spectaculos peste savana.
Urmatoarea zi am plecat catre Zanzibar. Am lasat savana in urma, pentru plajele cu nisip alb si marea turcoaz. Dar ca sa ajungem acolo am mai trecut printr-o experienta inedita, si anume zborul de pe un airstrip cu o aeronava mica, cu 30 de locuri. A fost extrem de interesant, mai ales ca pe unde am calatorit, am plecat din aeroporturi mari, cu proceduri mai complexe de securitate, de imbarcare. Aici aeroportul consta din 2 incaperi: una in care iti lasi bagajul si una in care astepti avionul. Daca iesi afara, din 2 pasi ai ajuns pe pista.
Zborul a fost lin si scurt, dar am vazut de sus campia Serengeti si craterul Ngorongoro pe care nu ai cum sa nu il recunosti, apoi apele turcoaz ale insulei Zanzibar care ne-a intampinat cu putina aglomeratie pana am iesit din oras, vreme buna si, dupa cum spuneam, plaje superbe cu palmieri, nisip fin si mare turcoaz.
Hotelul nostru era situat pe partea estica a insulei, la aproximativ o ora de aeroport, intr-o zona cu multe hoteluri, pe cea mai frumoasa plaja de pe insula.
Si daca tot am ajuns in Zanzibar, nu putea lipsi din incursiunea noastra un tur de oras in Stown Town. Partea veche a orasului este intesata cu stradute inguste, multe magazine si case ale caror usi spun cate o poveste fiecare. Stown Town este renumit pentru aceste usi sculptate in lemn si fiecare are o semnificatie aparte. De exemplu, daca usa are arcada inseamna ca familia care locuieste acolo este de origine hindusa; daca usa este dreapta in partea de sus, acolo locuieste o familie musulmana; daca usa este lata, impunatoare si are foarte multe detalii, acea familie este instarita. Am vizitat catedrala si monumentul inchinat sclavilor si am invatat despre istoria dureroasa a acestei insule. Am fost foarte norocosi sa avem un ghid foarte deschis care ne-a povestit multe despre viata de zi cu zi a localnicilor si am aflat astfel care le sunt obiceiurile.
Turul nostru s-a incheiat cu o vizita la o plantatie de condimente unde am vazut cum creste piperul, curcuma, nucsoara, scortisoara, vanilia, cardamomul, ghimbirul si alte condiment care ne fac viata mai aromata.
Urmatoarea zi am plecat intr-un tur cu barca sa facem snorkeling. Ne-am oprit pe un banc de nisip sa vedem stele de mare si alte vietati marine care se ascund pe sub pietre sau in nisip la reflux si am facut snorkeling in doua locatii. Surpriza acestei excursii au fost cativa delfini pe care am reusit sa ii vedem destul de aproape. Am luat pranzul pe o alta insulita si nu a fost orice pranz, ci unul cu fructe de mare, creveti, raci si homari. La desert ne-am delectate cu fructe, ananas si mango dar si alte fructe ciudate care nu se gasesc la noi in tara.
Mi-ar fi placut sa avem mai mult timp in Zanzibar, insula e destul de mare si sunt foarte multe de vazut si de facut. Dar pentru o prima incursiune cred ca am descoperit ce era mai important, restul vor ramane pentru o a doua vizita.